Alice în Țara Metrourilor

Bucureștiul poate fi destul de intimidant, chiar și pentru o domnișoară cu cojones, așa cum mă credeam până să-mi demonstreze ființe mici, urâte, mișcătoare și cu antene că nici Mihai Viteazu n-ar fi viteaz în fața lor.

Pentru lămuriri:

 

Cu nenea Metrorex m-am înțeles bine de la prima călătorie, spre deosebire de alte zâne euforice de la noi din casă. La prima călătorie singură, ce părea un drum de inițiere în gurile de metrou ale capitalei, m-am înarmat cu o carte, ca să nu-și dea seama că nu-s băștinașă de-a lor (naivă fiind, pentru că draga noastră capitală este o ciorbă cu multe legume provinciale). Credea, din nou, naiva de mine, că în metrou urcă doar intelectuali cu dicționare grele la subraț. Dar companionul meu de bancă, cu puțină greutate în plus ce mă incomoda în mod constant și cu melodii alese din lumea orientală a reușit să spulbere imaginea idealistă a Metrorexului.

Și îmi păream necunoscătoare prin capitală, de parcă aș orbecăi într-o gaură întunecoasă de metrou, până când am auzit, la un curs, cuvântul ce parcă provenea din viitor.  Cu un cor in spate ce scanda “Aleluia”, profesoara rosti luminatul și mărețul titlu ce avea să-mi patroneze viața: Publicitar. Mă și vedeam la țară, pe plaiurile Mall-dovei, cu curci și găini țanțoșe pe fundal, implicată într-o discuție intelectuală cu bunica mea, și mama mândră undeva în spate.

-Ce ieși tu de la capitală, maică?

-PUBLICITAR!

 

P.S. Peste vreo 3 ani și 50 de posturi, articolul ăsta va fi foarte amuzant.

P.S.S. Va urma.

Delia

Advertisements

One thought on “Alice în Țara Metrourilor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s